Sfarsit

Orice inceput are si un sfarsit, caci daca nu ar fi asa, nu ar mai exista aceste notiuni. Pentru mine azi e un sfarsit si un nou inceput in acelasi timp.

De azi nu mai fac parte din echipa amdoar18ani.ro. Alegerea imi apartine in totalitate si nu regret. Pur si simplu am simtit ca locul meu nu mai este acolo. Mi-am luat “jucariile” si am plecat.

Marturisesc ca am incercat sa fac asta de mai multe ori, insa nu am putut din cauza implicarii mele emotionale foarte mare in acest proiect. Pur si simplu simteam ca rup ceva din mine. Caci am participat la cresterea lui, pana in acest moment, alaturi de Ariel si, mai tarziu, alaturi de ceilalti membri ai echipei. Insa drumul meu alaturi de ei se opreste aici.

Marturisesc, de asemenea, ca amdoar18ani.ro este elementul care mi-a facut adolescenta mai frumoasa. Prin Am doar 18 ani mi-am dat seama ca vreau sa fiu jurnalist, ca menireamea este sa scriu, sa informez, sa spun adevarul, sa fiiu formator de opinii, sa socializez, sa fiu printre oameni, nu inchisa intr-un birou, lucrand cu cifrele. Pot sa spun chiar ca prin amdoar18ani.ro am pus… baza bazei viitoarei mele cariere. A fost frumos, insa e timpul sa las, sa ma ocup de altele.

E adevarat, anul acesta prioritatile mele sunt altele. Am de dat un BAC, care, spre deosebire de altii, eu chiar consider ca e important, am de dat o admitere, am de cautat un job. De acum in colo timpul are o alta valoare pentru mine. Nu-mi mai permit sa ma joc cu el, sa zic “lasa, e si maine o zi”.

Asadar… tot ce e frumos, trece la un moment dat, insa vin altele si mai frumoase :)

Cand te simti multumit…

In ultima vreme… expresia pe care o folosesc cel mai des este “nu am timp”. Pentru ca m-am trezit in clasa a XII-a ca vreau sa dau MULTE examene. Si uite asa “ma distrez” eu alergand de la scoala, la meditatii, la alta scoala, citind printre picaturi, invatand cand am timp si niciodata pentru ceea ce nu imi trebuie mai departe (pentru ca la scoala is multe materii inutile)

Insa… dupa toate astea, cand ma indrept seara spre casa… ma simt multumita :). Sunt multumita ca am energia sa fac atatea. Chiar daca abia ma mai misc seara, a doua zi o iau de la capat… cu aceeasi energie. Sunt multumita ca nu fac lucrurile degeaba, ca se vad rezultatele si ca… ma pricep si imi place ceea ce fac. Nu fac nimic din ceea ce nu ma intereseaza. Nu e ca acum 3-4 ani, cand invatam matematica doar ca sa trec un examen.

Sunt multumita ca… stiu ceea ce vreau si fac totul ca sa obtin acel lucru. Iar asta ma face sa dorm linistita…

Noapte buna!

STOP

STOPIncep acest post (pe care il scriu tarziu, dupa o zi extrem de obositoare) prin a ma intreba daca unii oameni sunt chiar oameni, adica acele fiinte superioare.

Poate ca e un pic tarziu sau o sa va intrebati “abia acum?”, dar azi mi-am dat seama ca traiesc intr-o jungla, intr-o lume dura, in care, daca stau sa primesc lovituri si nu ripostez si eu, o sa fiu doborata. Si nu ma refer la pumni. Ma refer la altfel de ripostare, la a incerca sa schimb ceva. Probabil ca nu ati inteles nimic pana acum. Sa va explic. Continue reading

Buna dimineata

Pentru ca iubesc :)

Continue reading

Cu si despre bacalaureat 2010

Cu si despre bacalaureat

Pe scurt… stiu ca toti sunteti nelamuriti in privinta BAC-ului. Si eu eram, asa ca am cautat cate ceva.

Examenul se va sustine in felul urmator:

In luna mai se vor sustine trei probe:

  • limba romana – proba orala
  • limba straina – proba orala
  • competente digitale – proba practica

Continue reading

Casa noua

Dupa aproape doi ani de blogging, iata ca Pitic s-a mutat de pe blogspot, pe wordpress. Si tare-i place aici.

Sunt sigura ca acum voi avea mai mult chef de scris (cel putin asa imi propun). Momentan, dupa ce mi-am transferat toate posturile, incerc sa le pun si in ordine.

Brb, deci!

Lucruri simple (3)

Doar impreuna putem avea lumea la picioare!

Goodbye "my lover"

Da, exact, pentru ULTIMA data incep scoala. Da, scoala aia cu materii urate, teste, absente, “the spooky” BAC si toate celelalte.

Apoi… libertaaate frate.

Evident, glumesc. Abia dupa “the spooky BAC” incepe sclavia ;).

Eh, dupa o asa vacanta minunata, e timpul sa mai si muncim.

Asadar… imi urez in primul rand mie succes pentru anul asta, sper sa nu slabesc prea mult (pentru ca nu mai am nevoie), sa nu lesin, sa scap cu viata. Apoi si voua, celorlalti mici sclavi ai sistemului. Nu stiu care a zis urmatoarea fraza, da` mi-a placut asa ca o zic si eu “Care sistem? Nu stie nimeni, dar el este de vina intotdeauna”.

P.S. Stiu ca am scris un post fara rost si, de fapt, infect, insa dau vina pe oboseala

Noapte buna, dragilor!

Ma simt… MANDRA!

Da, domnilor, aseara mi-am dat seama ca-s mandra de sor`mea. Si nu pentru ce e, ci pentru ce NU e.
Ce nu e? Nu e o depravata. Imi pare rau ca am ajuns sa spun asta despre niste simpli copii, insa asa se pare ca sunt. Poate s-au maturizat mai repede sau poate am ramas eu in urma, desi imi vine sa cred ca e, in cea mai mare parte, vina parintilor.

Desprece vorbesc? Aseara am intrat si eu pe profilul ei de Hi5. Si de la ea, la diverse colege de ale ei. M-am ingrozit. Fete de a5a care arata mai mature decat mine. Oare arat eu ca un copil sau pur si simplu lumea a luat-o razna?

Poze facute la scoala, in tinuta de scoala. Si ce tinuta! De la pur si simplu colanti pana la decolteuri de te inecai in ele.

Acum, analizand situatia, imi dau seama ca cea mai mare vina o au parintii pentru ca nu stiu sa le impuna limite, pentru ca nu stiu sa le educe. Dar cum sa educi o persoana, cand nici macar tu nu esti educat?

Pentru un copil, foarte important este mediul in care creste. Daca mama si tata asculta manele, se bucura cand te vad boita (acesta este chiar cuvantul potrivit) ca “asa e frumoasa fata”, sora e o pitzipoanca cu botox la 18 ani, bineinteles ca si tu vei veni la scoala in pantaloni mai scurti decat scurti, bluza decoltata si alte lucruri de genul.

O alta vina o are scoala. Eu nu le-as primi asa la scoala. Scurt. E adevarat, asa au spus si despre mine multi cand mi-am pus pierceul. Ca nu e pentru scoala si alte bazaconii. Ce fac eu cu corpul meu, e problema mea si o fac fara sa ii deranjez pe ceilalti. Insa daca o sa vin la scoala in niste pantaloni care pot fi confundati cu o pereche de chiloti si aproape fara bluza, colegii mei vor fi deranjati. Poate unii nu vor fi deranjati, insa atentia lor va fi distrasa. Iar scopul venirii mele la scoala trebuie sa fie sa invat, nu sa imi atrag colegii.

Pierce… da, la varsta potrivita. Pantaloni-chiloti… NU.

Revenind la mediu… in fiecare zi simt cum imi influentez sora. Si imi place sa cred ca o influentez pozitiv, desi la scoala este terorizata cu “ce rockarita nebuna e si asta”. Rockarita… la 12 ani nici nu stii ce muzica asculti. Asculti ce ti se da, ce asculta mama, ce asculta sora, catelul, pisica s.a.m.d. Insa pentru needucatii ei colegi, ce nu e manea e rock. Rock e rau, rock e nebun, rock e negru si urat si, eventual, mananca copii.

In fiecare zi ma intreaba ce film sa mai vada, ce sa mai citeasca, daca se potriveste bluza ei cu pantalonii, daca imi place o melodie, ce melodii sa mai asculte, ce bloguri mai citesc etc.

Daca as fi credincioasa, as zice “multumescu-Ti Doamne ca imi dai ocazia sa o invat ce-i bunul gust si buna educatie”, insa nu sunt. Asa ca o sa zic doar ca… imi doresc sa nu o scap niciodata din maini, sa continue pe drumul ce a pornit, caci a pornit foarte bine, si, peste ani, sa fie si ea mandra de ea.

Majora. Asa, si?

Abia azi am timp (sau/si chef) sa ma asez frumos in fata laptopului si sa va arat cateva poze de la petrecere.

Inainte de asta… vreau sa va spun ca sunt dezamagita. E urat la 18 ani. Vreau inapoi la 17. Macar petrecerea ar fi trebuit sa fie bestiala. A fost draguta si atat. Am fost suparata si inca sunt suparata pe unii prieteni… sau poate pentru ca nu sunt chiar prieteni, m-au suparat de ziua mea.

Nu conteaza, a trecut. Daca ar fi sa mai retraiesc o data, nu as face nicio petrecere. As lua banii pe care acum imi vine sa cred ca i-am dat degeaba si as pleca cu iubitul meu. Parca am facut o petrecere din obligatie si la fel au venit si unii oameni. Nu sa ma felicite si sa petreaca alaturi de mine, ci pentru ca erau obligati. Decat sa vii asa la o petrecere, mai bine nu vii.

In fine, ati inteles voi, sunt dezamagita in mare parte.

Ce a fost mai frumos a urmat dupa petrecere: cateva zile la Brasov cu EL si inca doi prieteni :). Pentru asta trebuie sa le multumesc prietenilor. Ei au considerat ca asta-i cel mai potrivit cadou: o minivacanta la munte, eu si el, intr-o casa superba, de unde se vedea tot Brasovul (DIN PAT) si unde am trait clipe de vis. Asta a sters putin supararea.

In fine, noi sa fim sanatosi. Sa nu va dooriti dragilor sa aveti 18 ani. Nu e nimic special :).