Ganduri catre celalalt eu…

Daca pana si in seara care, pana acum, era cea mai grea si mai trista pentru tine si anume seara de Ajun de Craciun, caci toata familia ti-e imprastiata prin diverse colturi ale lumii, totusi te simti bine pentru ca stii ca ai o jumatate care, desi e la 400 km distanta, te iubeste si se gandeste la tine… atunci esti norocoasa.

Pretuieste-l, respecta-l si, mai ales, iubeste-l. Iubeste cu fiecare respiratie, cu fiecare por, cu fiecare particica a trupului si a sufletului tau.

Iubeste-l ieri, iubeste-l azi, iubeste-l maine, iubeste-l si Craciunul viitor.

Spune-i si arata-i lucrurile astea, cat mai des. Nu te culca fara sa ii spui cel mai sincer si mai cald “te ador, iubitule”.

Sustine-l, asculta-l, imbratisaza-l, incurajaza-l.

Spune-i ca-l doresti, ca trupu-ti arde de dorinta de a-i avea atingerile. Nu e un lucru rau. E o dovada de iubire pura si profunda. Caci si dragostea fizica face parte din iubire.

Nu numai el trebuie sa iti spuna tie ca esti frumoasa. Spune-i si tu lui ca este frumos. Frumos, nu dragut. Frumos cand doarme, frumos cand e ciufulit, frumos cand e imbracat, frumos cand e dezbracat, frumos cand ramane doar in chiloti, dar cu ciorapi pe picioare, frumos in pijamale, frumos in superba camasa cu patratele care tie iti place atat de mult, frumos cand se concentreaza, frumos cand se stramba, zambeste sau rade hohote, frumos cand te cearta ca nu ai mancat nimic toata ziua si, mai ales, frumos cand se uita la tine cu privirea lui atat de blanda si iti spune “Te iubesc”.

IUUBESTE-L, IUBESTE-L, IUBESTE-L!!! Cu gandul, cu inima, cu trupul, cu totul… IUBESTE-L!!!

Biblioteca, dragostea mea!

De azi, langa patul meu, troneaza un teanc de carti. In seara asta mi-am redescoperit biblioteca. Nu, nu o pierdusem, ci pur si simplu nu ma mai uitasem de mult printre carti.

Acum ceva timp am primit un fel de mostenire, sa ii zicem, in carti. Vreo cateva zeci de carti, poate chiar o suta si ceva. Nu stiu, nu le-am numarat niciodata si nici nu am apucat sa le citesc pe toate. Asa se explica de ce nu stiu toate cartile pe care le am.

Asadar in seara asta le-am luat din nou la rand. Am rasfoit multe, am descoperit manuale si carti de istorie care-mi vor face viata mai usoara pana in BAC, am descoperit autori celebri, am descoperit si dubluri, destule dubluri. Am descoperit ca am carti d ecare auzisem si pe care le trecusem la “must read”, insa credeam ca nu le am.

Printre critica literara si istoria romanilor, imi propun sa ma si infrupt din citit suplimentar. Pentru ca, asa cum ziceam, simt cum ma usuc daca nu citesc ceva, simt ca resppir degeaba, simt cum tesutul din interiorul cutiei mele craniene exista degeaba.

In seara asta – ceai si lectura. Maine – critica (Enigma Otiliei, cred) + Mihai Viteazul (cred).

Frumoasa-i viata de licean. Pacat ca dureaza doar 4 ani.

Cum mi-a schimbat tehnologia viata

Update: acest post a fost scris pe 1 decembrie, dar din motive personale nu l-am mai publicat.

Fac parte din generatia internautilor. Ultima data la cursul de la Shakespeare am avut o parte de speaking in care am fost intrebata daca sunt “digital native” sau “digital immigrant”. Evident ca raspunsul meu a fost native. Aproape ca m-am nascut cu tastatura in brate. Tastez de la 6 ani, desi maica-mea inca abia stie cum sa deschida si sa inchida calculatorul, iar tataica-miu stie doar sa intre pe Skype ca sa vorbeasca cu mine si sa intre pe Google ca sa caute informatii despre automobile. Aceatsa “pofta” deci nu mi-a fost inspirata de parinti. Insa sora-mea a “mostenit-o” de la mine. Ea tasteaza de cand a inceput sa vorbeasca, iar acum nu ezita sa imi ceara diverse programe pe messenger (desi impartim aceeasi camera, insa eu sunt fericita stapanitoare a unui laptop) si, de asemenea, nu a ezitat sa isi creeze un blog, cand a descoperit gustul scrisului.

Suntem…

… la Brasov.

Happy Birthday Deea >:D<

Sfarsit

Orice inceput are si un sfarsit, caci daca nu ar fi asa, nu ar mai exista aceste notiuni. Pentru mine azi e un sfarsit si un nou inceput in acelasi timp.

De azi nu mai fac parte din echipa amdoar18ani.ro. Alegerea imi apartine in totalitate si nu regret. Pur si simplu am simtit ca locul meu nu mai este acolo. Mi-am luat “jucariile” si am plecat.

Marturisesc ca am incercat sa fac asta de mai multe ori, insa nu am putut din cauza implicarii mele emotionale foarte mare in acest proiect. Pur si simplu simteam ca rup ceva din mine. Caci am participat la cresterea lui, pana in acest moment, alaturi de Ariel si, mai tarziu, alaturi de ceilalti membri ai echipei. Insa drumul meu alaturi de ei se opreste aici.

Marturisesc, de asemenea, ca amdoar18ani.ro este elementul care mi-a facut adolescenta mai frumoasa. Prin Am doar 18 ani mi-am dat seama ca vreau sa fiu jurnalist, ca menireamea este sa scriu, sa informez, sa spun adevarul, sa fiiu formator de opinii, sa socializez, sa fiu printre oameni, nu inchisa intr-un birou, lucrand cu cifrele. Pot sa spun chiar ca prin amdoar18ani.ro am pus… baza bazei viitoarei mele cariere. A fost frumos, insa e timpul sa las, sa ma ocup de altele.

E adevarat, anul acesta prioritatile mele sunt altele. Am de dat un BAC, care, spre deosebire de altii, eu chiar consider ca e important, am de dat o admitere, am de cautat un job. De acum in colo timpul are o alta valoare pentru mine. Nu-mi mai permit sa ma joc cu el, sa zic “lasa, e si maine o zi”.

Asadar… tot ce e frumos, trece la un moment dat, insa vin altele si mai frumoase :)

Cand te simti multumit…

In ultima vreme… expresia pe care o folosesc cel mai des este “nu am timp”. Pentru ca m-am trezit in clasa a XII-a ca vreau sa dau MULTE examene. Si uite asa “ma distrez” eu alergand de la scoala, la meditatii, la alta scoala, citind printre picaturi, invatand cand am timp si niciodata pentru ceea ce nu imi trebuie mai departe (pentru ca la scoala is multe materii inutile)

Insa… dupa toate astea, cand ma indrept seara spre casa… ma simt multumita :). Sunt multumita ca am energia sa fac atatea. Chiar daca abia ma mai misc seara, a doua zi o iau de la capat… cu aceeasi energie. Sunt multumita ca nu fac lucrurile degeaba, ca se vad rezultatele si ca… ma pricep si imi place ceea ce fac. Nu fac nimic din ceea ce nu ma intereseaza. Nu e ca acum 3-4 ani, cand invatam matematica doar ca sa trec un examen.

Sunt multumita ca… stiu ceea ce vreau si fac totul ca sa obtin acel lucru. Iar asta ma face sa dorm linistita…

Noapte buna!

STOP

Incep acest post (pe care il scriu tarziu, dupa o zi extrem de obositoare) prin a ma intreba daca unii oameni sunt chiar oameni, adica acele fiinte superioare.

Poate ca e un pic tarziu sau o sa va intrebati “abia acum?”, dar azi mi-am dat seama ca traiesc intr-o jungla, intr-o lume dura, in care, daca stau sa primesc lovituri si nu ripostez si eu, o sa fiu doborata. Si nu ma refer la pumni. Ma refer la altfel de ripostare, la a incerca sa schimb ceva. Probabil ca nu ati inteles nimic pana acum. Sa va explic.

Buna dimineata

Pentru ca iubesc :)

Cu si despre bacalaureat 2010

Pe scurt… stiu ca toti sunteti nelamuriti in privinta BAC-ului. Si eu eram, asa ca am cautat cate ceva.

Examenul se va sustine in felul urmator:

In luna mai se vor sustine trei probe:

• limba romana – proba orala
• limba straina – proba orala
• competente digitale – proba practica

Casa noua

Dupa aproape doi ani de blogging, iata ca Pitic s-a mutat de pe blogspot, pe wordpress. Si tare-i place aici.

Sunt sigura ca acum voi avea mai mult chef de scris (cel putin asa imi propun). Momentan, dupa ce mi-am transferat toate posturile, incerc sa le pun si in ordine.

Brb, deci!