Peste fix 73 de zile voi părăsi România. Mi-e teamă și am un oarecare regret. Îmi las mama aici. Îmi las sora (de ea o să îmi fie cel mai dor). Taică-miu, de nevoie, a emigrat de mult. Îmi spune să plec și să nu mă mai întorc. Că dacă i se face dor de mine ia avionul și vine să mă vadă.
Pentru mine e cumplit de greu. Nu știu cum le-a fost altora, dar știu că mie mi se rupe sufletul. Într-adevăr, a fost alegerea mea să plec. Am mai zis o dată de ce. Îmi pare rău, nespus de rău că aici nu am putut evolua așa cum mi-am dorit. Îmi pare rău că nu pot evolua în ritmul pe care mi-l doresc. Marea Britanie îmi oferă alte oportunități. Și mă simt lașă că plec. Dar… asta e ceea ce trebuie să fac acum.
Nici nu am plecat și deja îmi doresc să mă întorc. Da, aș vrea să vin înapoi, să ajut cu ceva românii mei. Sunt româncă și asta voi fi mereu, oriunde.
Val
iulie 6, 2011 at 5:15 pm
Nu ai de ce sa-ti fie teama. Pentru cineva care a calatorit mult prin Europa, este o exagerare sa spunem intr-un fel sau altul ca emigram. Ramanem in Uniunea Europeana, pe care ii trec cu vederea imensele avatanje.
De asemenea, imi este prezentata urmatoarea grija: adaptarea. Adaptarea nu exista pentru oameni cu un anumit nivel de inteligenta, pe care tie, il consider inplicit. Atata timp cat cunosti limba, o sa intelegi imediat si specificul subcultural. Prefer sa folosesc sintagma de subcultura deoarece nivelul european de evolutie sociala si tehnologica permite utilizarea unei culturi paneuropene pentru cei capabili sa o inteleaga. Cei care nu il inteleg, sunt foarte evidenti prin pornirile deobicei spre extrema dreapta si priviri nationaliste, care defapt o sa-i intalnesti in UK des. Imi cer scuze, am dat un pic pe langa subiect, dar am considerat ca merita evidentiat.
Pe scurt, Marea Britanie este in acelasi cartier, nu e in celalalt oras. Multa bafta.